Expunerea îndelungată la o varstă nepotrivită poate avea consecinţe întreaga viaţă.
Timpul petrecut în faţa ecranului este o realitate a copilăriei moderne, copii de toate vârstele petrec ore în şir în faţa iPadului, telefonului ‘smart’ sau a televizorului.
Acesta nu este mereu un lucru rău: aplicaţiile şi programele TV educative sunt unelte foarte potrivite pentru a cizela creierul în formare şi mai ales pentru a îmbunătăţi abilităţile de comunicare – nu mai menţionăm pauzele oferite de aceste unelte parinţilor hărţuiti. Aveti grija însă: exista studii care fac o conexiune între dezvoltarea cognitivă întarziată a copiilor şi expunerea îndelungată la media electronică. Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane din SUA estimează că unii copii americani petrec un număr enorm, şapte ore pe zi, în fața mass-media electronice. Alte statistici arată că unii copii chiar şi la doi ani se joacă pe Ipad şi au la locul de joacă jucării cu ecran tactil.
Saturaţia şi consecinţele pe termen lung
Cand cei mici devin dependenti de tablete sau telefoane ‘smart’, Dr. Aric Sigman, membru al British Psychological Society dar si al Britain’s Royal Society of Medicine, este de parere ca acestea pot cauza, fara intentie, leziuni permanente creierelor inca in dezvoltare. Prea mult timp cu un ecran de prea devreme ‘este lucrul care împiedică dezvoltarea abilităților pe care părinții sunt atât de dornici să le cultive prin intermediul tabletelor. Abilitatea de a se concentra, de a focaliza, atenție pentru a sesiza atitudinea altor oameni și de a comunica cu ei, constructia unui vocabular; toate aceste capacități importante, sunt deteriorate.
Mai simplu, părinții care se grăbesc oferind copiilor acces la ecrane, în încercarea de a oferi copiilor un avantaj educațional, pot face mai mult rău decât bine – trebuie să gestioneze timpul petrecut cu ecranul în funcţie de vârsta copilului.
Între naştere şi trei ani, de exemplu, creierul se dezvoltă rapid şi este foarte sensibil la mediul inconjurător. În cercuri medicale această perioadă este denumită perioada critică pentru că modificarile ce au loc în creier la această vârsta fragedă devin fundaţia permanentă pe care toate funcţiile creierului se vor dezvolta. Pentru ca reţeaua neurală a creierului să se dezvolte normal în această perioadă critică copilul are nevoie de anumiţi stimuli din mediul înconjurător. Acestea sunt reguli care au evoluat în secole de evoluţie umană dar – deloc surprinzător – aceşti stimuli nu sunt pe ecranele tabletelor. Când un copil petrece prea mult timp în faţa unui ecran şi nu este suficient stimulat de mediul înconjurător se încetineşte mult dezvoltarea acestuia.
Şi nu doar o perioadă. Daca acest lucru se întamplă ăn perioada decisivă, rezultatele pot afecta copilul pentru totdeauna.
Mare parte din problemă este ce oferă aceste tablete şi telefoane ‘smart’ – zeci de stimuli tactili şi abilitatea de a procesa multiple acţiuni simultan – exact ceea ce creierul tânăr nu are nevoie.
Tabletele sunt cele mai eficiente ‘scurtături’; spre deosebire de povestea citită de mamă, telefonul ‘smart’ prezintă copilului imagini, cuvinte, filme deodată unui cititor tânăr. În loc să proceseze în timp vocea mamei în cuvinte, să vizualizeze imagini complete şi să depună un efort mintal pentru a urmări un fir narativ, copiii care urmăresc poveşti pe telefon devin leneşi. Dispozitivul gândeşte pentru ei şi ca rezultat muşchii cognitivi rămân atrofiaţi.
Dificultăţi în a–şi face prieteni
Lobul frontal al creierului este zona responsabilă cu decodarea şi înţelegerea interacţiunilor sociale. În acest colţ al minţii empatizăm cu alţii, înţelegem indicii nonverbale în conversaţii cu prieteni sau colegi, învăţăm să citim sutele de semnale nonverbale – expresii faciale, tonul vocii, ş.a. – care aduc culoare şi adâncime relaţiilor din societate.
Cum şi când se dezvoltă lobul frontal? Deloc surprinzător, perioada critică este copilăria infantilă, în aceeaşi perioadă decisivă; este dependentă de interacţiuni umane autentice. Deci dacă copilul dvs. îşi petrece tot timpul cu un iPad în loc să converseze şi să se joace cu educatori şi alţi copii, abilităţile lui empatice – felul aproape instinctiv noi putem evalua situaţii şi oameni – ar fi încetinite, posibil pentru totdeauna.
Viaţa nu are un întrerupător
Aţi văzut vreo mămică chicotind când copilul ei încearca să gliseze (swipe) o fotografie, loveşte un poster sau o carte ca şi când ar avea ecran tactil? Poate părea drăguţ dar arată o trăsătură adâncă în creierul copilului – învaţă că toate acţiunile au un efect imediat şi toţi stimulii provoacă un răspuns rapid.
Aceasta se aplică strict lumii din ecran. Când fiecare gest pe ecran este răsplătită cu culori, forme şi sunete, creierul copilului răspunde voios cu un neurotransmiţător, dopamina, componentă cheie în sistemul nostru de recompensă care este asociat sentimentului de plăcere. Dozele de dopamină pot crea dependenţă şi când un copil este obişnuit cu un răspuns imediat la stimuli, va învăţa să prefere interacţiunea cu telefonul – gratificare şi răspuns imediat – în detrimentul conexiunilor din lumea înconjurătoare.
Acest model este similar, în o notă mai joasă, cu ciclul periculos pe care psihoanaliştii şi medicii văd de regulă la pacienţi cu dependenţă de droguri şi alcool.
Nu arunca tableta
În pofida pericolului posibil al supraexpunerii la telefoane sau tablete pentru creierul copilului, sunt şi beneficii în tehnologie pentru micuţi. Odată trecut de doi ani le puteţi oferi un timp limitat cu ecranul – gândiţi-vă la o oră, maxim, de joacă cu tableta sau iPhone în fiecare zi – ajută la dezvoltarea coordonării, şlefuieşte reacţiile rapide şi chiar la dezvoltarea limbajului. Cât despre toate celelalte jucării şi materiale disponibile pentru copiii în creştere, telefonul ‘smart’ trebuie folosit cu moderaţie şi niciodată să nu înlocuiască interacţiuni cu lumea şi oamenii din jur.
Concluzia? Opriţi aparatele în mod regulat pentru a ajuta copilul să înţeleagă limitele clare dintre lumea virtuală şi cea reală.
Add Comment